Ameţita de mine habar n-avea ce zi specială va fi astăzi.
De dimineaţă, în autobuz, în timp ce priveam pe fereastră, am observat că fostul şofer era şi el în staţia Ics. Purta haine lungi şi albe, atât de albe incât abia puteam să mă uit la el, şi zâmbea la fel ca întotdeauna.
Fiecare incerca să ii capteze atenţia, iar eu l-am întrebat: Vai, monsieur şofer, e adevărat că există viaţa după autobuz?!
El mi-a răspuns, rdicându-şi mâinile deasupra noastră şi vorbind cu ecou: Micuţii mei, mă tem că încă nu sunteţi pregătiţi pentru acest răspuns..
***
Şi ceva care m-a amuzat astăzi :
De dimineaţă, în autobuz, în timp ce priveam pe fereastră, am observat că fostul şofer era şi el în staţia Ics. Purta haine lungi şi albe, atât de albe incât abia puteam să mă uit la el, şi zâmbea la fel ca întotdeauna.
Fiecare incerca să ii capteze atenţia, iar eu l-am întrebat: Vai, monsieur şofer, e adevărat că există viaţa după autobuz?!
El mi-a răspuns, rdicându-şi mâinile deasupra noastră şi vorbind cu ecou: Micuţii mei, mă tem că încă nu sunteţi pregătiţi pentru acest răspuns..
***
Şi ceva care m-a amuzat astăzi :
"Pintre noi se găsea un tânăr zugrav franţez, care pentru întâia dată ieşise din ţara lui spre a face un voiaj în Orient.
- Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu ruşine că, păn-a nu veni în ţările d-voastre, nici nu presupuneam că se afla în Evropa o Moldavie şi o Valahie. Dar nu mă plâng nicidecum, de vreme ce, ca un nou Columb, am avut plăcere a descoperi eu însumi aceste frumoase părţi ale lumei şi a mă încredinţa că, departe de a fi locuite de antropofagi, ele cuprind în sânul lor o soţietate foarte plăcută.
- Domnule, răspunse unul din noi, nu te încrede aşa lesne în descoperirea d-tale, pentru că cine ştie dacă păn-în sfârşit nu-i fi pus în frigare şi ospătat de sălbaticii acestor ţări!" (Vasile Alecsandri, Balta albă)
