#

nu mă caut pentru că nu am nevoie să mă găsesc,eu mă creez. cu sârguinţă, mă cioplesc secundă de secundă. munca nu poate fi completă, niciodată produs finit, şi astfel sunt cel mai trist creator. în fiecare zi, las în urmă rebuturi ce odată îmi zâmbeau iluzii din oglindă. peste toate acestea se reconstruieşte constant. se prefac dorinţe trecute într-o cenuşă înnecăcioasă, se trezesc visele la realitate şi se alungă demoni care acum îmi par patetici. exist sub forma unei matrioşci cu tendinţe canibale. mă consum, dar nu mă zbat.

#

pentru că pare un joc, voi sufoca orice urmă de sinceritate din intenţiile mele. te voi pândi, apoi te voi încercui şi, în timp ce voi desfăşura frânghiile, preţ de o himeră, voi suspenda clipa. am să amân începutul doar pentru că nu vreau să întâmpin sfârşitul. vezi tu, dacă aş renunta la eşafodaj, daca te-aş lăsă sa te apropii, ar fi o izbire autodistructivă. slow-motion există numai în mintea mea, când mă rătăcesc în pădurea unde timpul e modelat după sinapsele mele. în realitate, nu te-aş săruta, te-aş sfâşia. te-aş hăitui nanosecundă după nanosecundă, ţinere de respiraţie după ţinere de respiraţie, pînă cînd intensitatea privirii mele te-ar seca pe dinăuntru. eu nu te iubesc, eu te consum. in-te-gral. vino către mine, de dragul jocului te-aş ruga chiar să pari puţin surprins când te voi fi invadat de tot şi nu te vei mai putea privi decât prin ochii mei.