De pe zidurile din Ploieşti.
***
Într-o dimineaţă anterioară, în autobuz. Foarte de dimineaţă, de fapt. Un şofer ciudat, scund, slab, ochi jucăuşi, îmbrăcat tipic. Excesiv de econom. Ori porneşte căldura, ori aprinde luminile. Din două una . Nu merităm mai mult.
Aglomeraţie, căldură (deci întuneric). Aţipesc stând pe scaun, când aud o voce:
-Ţi-e somn?
Deschid ochii, mă uit la bărbatul din faţa mea. Aproximativ 30 de ani, îmbrăcat cu o salopetă muncitorească, cu fes pe cap şi, surprinzător, o servietă în mână. Nu-i răspund.
-Las' că vă ştiu eu (aici, bănuiesc că se referea la adolescenţi), staţi toată ziua pe calculator şi vă culcaţi târziu.
Din nou, nu zic nimic. Bănuiesc că aveam o expresie ciudată, probabil un amestec de uimire, confuzie şi somn. Perfect. Tipul tot se mai holba la mine.
-Eşti supărată, te minte băieţii pe internet că are maşini, da' n-are, să nu-i crezi!
Departe de mine aşa ceva!
Aglomeraţie, căldură (deci întuneric). Aţipesc stând pe scaun, când aud o voce:
-Ţi-e somn?
Deschid ochii, mă uit la bărbatul din faţa mea. Aproximativ 30 de ani, îmbrăcat cu o salopetă muncitorească, cu fes pe cap şi, surprinzător, o servietă în mână. Nu-i răspund.
-Las' că vă ştiu eu (aici, bănuiesc că se referea la adolescenţi), staţi toată ziua pe calculator şi vă culcaţi târziu.
Din nou, nu zic nimic. Bănuiesc că aveam o expresie ciudată, probabil un amestec de uimire, confuzie şi somn. Perfect. Tipul tot se mai holba la mine.
-Eşti supărată, te minte băieţii pe internet că are maşini, da' n-are, să nu-i crezi!
Departe de mine aşa ceva!
