Kerosen

Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui febril (la propriu şi la figurat) este să se dea jos din pat, adică exact ce am făcut eu.

După câteva momente de senzaţii tari, tip carusel, am reuşit să merg; să fac duş; să mă îmbrac; să plec. Pe drum, gâtul mi s-a umplu de praf, soarele m-a torturat, picioarele mi s-au încleştat de asflat. Încercam să le ridic, dar nu puteam. Aveam tălpile cleioase. Mergeam când cocoşată, când aplecată pe spate, din cauza rucsacului. Încercam să respir pe gură, nasul cedase de mult, dar nu obţineam decât un hârâit timid, urmat de o tuse violentă.

Când m-am urcat în maxi, aveam gâtul ferfeliţă, capul îmi zvâcnea, picioarele îmi tremurau. Nu am putut să-i zic destinaţia şoferului, doar i-am întins banii şi el mi-a răspuns " închide uşa aia odată!".

M-am prăbuşit. Stăteam pe jos, pe culoar, între plase şi picoare. Picioare acoperite, plase cu zarzavat, picioare dezvelite, plasa de la Levi's, picioare jdrelite, plase cu margarină, picioare bronzate, plase cu biscuiţi, picioare bărbăteşti, plase colorate, picioare, plase, picioare, plase.

Mi-am sprijinit capul de extinctorul aruncat neglijent.
"Capăt de linie, trebuie să coborâţi."
M-am dat jos, neştiind unde sunt. M-a izbit vocea unei ţigănci şi strălucirea de tinichea a dinţilor de aur.
"Suflete, suflete goale cumpărăăăăăăm. Hai la ţigancă, suflete, suflete goale cumpărăăăm.."
Sau erau sticle?

Nu ştiam unde sunt şi ce caut. M-am aruncat în primul şanţ şi mi-am pus capul pe braţ.
Peste o oră, eram la spital.
"Domnişoară, trebuie să vă facem o transfuzie de sânge. Ce grupă aveţi?"
Am febră, nu am nevoie de o transfuzie de sânge!
Bun, văd că nu cooperaţi. Cea mai apropiată rudă?
Pisica.
Doctorul se întoarce către o asistentă: aduceţi pisica!

După încă ceva timp, transfuzia se încheiase. Pisica stătea pe marginea patului meu de spital.
Rău ai mai ajuns, îmi spuse.
Da, dar măcar acum pot să miaun în două limbi.

And I go Sha la la la laaa

Ieri noapte nu puteam să adorm din cauza căldurii, deşi uşile şi geamurile de la camera mea erau deschise. Anywhore, pe moment ascultam greierii rockeri de pe pervaz, când de pe stradă se aude:

Cetăţean neidentificat: Chelieee...
Tot Cetăţean neidentificat: Bă Chelieeee...
Cetăţean Chelie: Maaaaarş, bă!
Cetăţean neidentificat şi nervos: Bă Chelie, băga-mi-aş pula-n mă-ta!

Partea tristă este că erau voci de adolescenţi. Vă daţi seama, aşa tânăr şi deja chel..

Scrisorica

Dragă prieten din afară,

Ştiu că îţi faci griji pentru mine, aşa că m-am hotărât să îţi scriu neapărat. Îmi cer scuze că o fac pe bucăţi de cearceaf, dar nouă aici nu ni se dă hârtie. Se scuză jalnic, zicând că am putea să ne tăiem cu o bucaţică de hârtie şi apoi să trecem dincolo, ştii tu.. Eu le-am spus că preţuiesc hârtia şi că nu aş folosi-o decât cu scop nobil, în plus, dacă încerci să te tai cu hârtie, mai repede mori de plictiseală decât din cauza hemoragiei, dar ei nu şi nu..

Mă rog, să trec la lucruri mai importante. De când sunt aici, adică de vreo două rotaţii de lună, mi s-a întâmplat cel mai minunat lucru, şi anume m-am îndrăgostit. Tu nu ai cum să o ştii pe ea, ştiu, eu sunt mai norocos de felul meu.

A fost destul de greu să mă acomodez. Eu am protestat, nu am vrut să vin aici, aşa că în primele zile au trebuit să mă lege de pat. Norocul meu că venea chiar ea să îmi facă calmante, iar eu, în timp ce mă injecta, o priveam cu ochi mari şi umezi, de căţel înfometat, iar ea zâmbea.

Din păcate, nu primeam decât două vizite pe zi de la ea, aşa că am pus la cale un plan care mă va face să fiu lângă ea aproape mereu.

I-am dat bucătăresei două hârtii albastre şi ea mi-a închiriat căruciorul cu mâncare. E o femeie foarte simpatică, de altfel. Şi multifuncţională, cum s-ar zice afară, adică cu o mână mestecă în mâncare, cu una fumează, iar cu cealaltă îşi aranjează boneta sau se ţine de burtă atunci când râde.

De fiecare dată când bucătăreasa şi ea fac vizite locuitorilor, mă ascund în cărucior şi merg în spatele ei. O ascult cum le vorbeşte, o ascult cum chicoteşte cu bucătăreasa când ajung în camera celei care se crede câine şi le linge picioarele, sau cum plânge când ajung la băieţelul mereu plin de sânge care îşi muşă limba când le vede. Ele nu ştiu că şi băieţelul e şi el, fericitul, îndrăgostit..

Partea grea e când ajung la mine în cameră, pentru că bucătăreasa trebuie să o ţină de vorbă şi să intre ea prima în cameră, ca eu să am timp să ies din cărucior şi să mă arunc în pat. Dar, atâta timp cât am hârtii albastre, bucătăreasa e dispusă să mă plimbe peste tot.

În fine, deocamdată sunt cel mai fericit bărbat din ospiciu. Vizitele asistentei mă fac să îmi muşc perna de fericire, iar când mă ascund în cărucior şi ridic faţa de masă, ca să o văd mai bine, aproape că dau cu capul de măsuţă, atât de mulţumit sunt..

O să îţi mai scriu când vor schimba cearceafurile, deocamdata nu mi-a mai rămas decât o bucăţică, să mă învelesc la noapte.

Al tău prieten de aici,
eu,
astăzi.

Spirala

el, aşezat pe scări, fumând.
eu, în spate, în picioare, căutând.
eu: ce aştepţi?
el,scrumând: a doua venire a domnului.
eu,oftând: mai aşteaptă,atunci. vinerea, slabe şanse.
el,întorcându-se: aşa e! azi mai e şi ziua mamei lui.


Ştiu că încerci să găseşti ce-ţi trebuie, iar de fiecare dată când crezi că ai făcut-o, aştepţi până realizezi că nu e aşa. N-am cum sa te ajut daca nu ceri ce vrei cu adevarat.

Nici mie nu îmi place să mă joc serios, dar o fac pentru că sper că aşa te pot ajuta. Iar tu o dai pe glume. Okay, aşa să fie.

Glume şi de la mine, atunci:

Cum salvezi un avocat de la înec?

Îţi iei piciorul de pe capul lui.