Kerosen

Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui febril (la propriu şi la figurat) este să se dea jos din pat, adică exact ce am făcut eu.

După câteva momente de senzaţii tari, tip carusel, am reuşit să merg; să fac duş; să mă îmbrac; să plec. Pe drum, gâtul mi s-a umplu de praf, soarele m-a torturat, picioarele mi s-au încleştat de asflat. Încercam să le ridic, dar nu puteam. Aveam tălpile cleioase. Mergeam când cocoşată, când aplecată pe spate, din cauza rucsacului. Încercam să respir pe gură, nasul cedase de mult, dar nu obţineam decât un hârâit timid, urmat de o tuse violentă.

Când m-am urcat în maxi, aveam gâtul ferfeliţă, capul îmi zvâcnea, picioarele îmi tremurau. Nu am putut să-i zic destinaţia şoferului, doar i-am întins banii şi el mi-a răspuns " închide uşa aia odată!".

M-am prăbuşit. Stăteam pe jos, pe culoar, între plase şi picoare. Picioare acoperite, plase cu zarzavat, picioare dezvelite, plasa de la Levi's, picioare jdrelite, plase cu margarină, picioare bronzate, plase cu biscuiţi, picioare bărbăteşti, plase colorate, picioare, plase, picioare, plase.

Mi-am sprijinit capul de extinctorul aruncat neglijent.
"Capăt de linie, trebuie să coborâţi."
M-am dat jos, neştiind unde sunt. M-a izbit vocea unei ţigănci şi strălucirea de tinichea a dinţilor de aur.
"Suflete, suflete goale cumpărăăăăăăm. Hai la ţigancă, suflete, suflete goale cumpărăăăm.."
Sau erau sticle?

Nu ştiam unde sunt şi ce caut. M-am aruncat în primul şanţ şi mi-am pus capul pe braţ.
Peste o oră, eram la spital.
"Domnişoară, trebuie să vă facem o transfuzie de sânge. Ce grupă aveţi?"
Am febră, nu am nevoie de o transfuzie de sânge!
Bun, văd că nu cooperaţi. Cea mai apropiată rudă?
Pisica.
Doctorul se întoarce către o asistentă: aduceţi pisica!

După încă ceva timp, transfuzia se încheiase. Pisica stătea pe marginea patului meu de spital.
Rău ai mai ajuns, îmi spuse.
Da, dar măcar acum pot să miaun în două limbi.