Scrisorica

Dragă prieten din afară,

Ştiu că îţi faci griji pentru mine, aşa că m-am hotărât să îţi scriu neapărat. Îmi cer scuze că o fac pe bucăţi de cearceaf, dar nouă aici nu ni se dă hârtie. Se scuză jalnic, zicând că am putea să ne tăiem cu o bucaţică de hârtie şi apoi să trecem dincolo, ştii tu.. Eu le-am spus că preţuiesc hârtia şi că nu aş folosi-o decât cu scop nobil, în plus, dacă încerci să te tai cu hârtie, mai repede mori de plictiseală decât din cauza hemoragiei, dar ei nu şi nu..

Mă rog, să trec la lucruri mai importante. De când sunt aici, adică de vreo două rotaţii de lună, mi s-a întâmplat cel mai minunat lucru, şi anume m-am îndrăgostit. Tu nu ai cum să o ştii pe ea, ştiu, eu sunt mai norocos de felul meu.

A fost destul de greu să mă acomodez. Eu am protestat, nu am vrut să vin aici, aşa că în primele zile au trebuit să mă lege de pat. Norocul meu că venea chiar ea să îmi facă calmante, iar eu, în timp ce mă injecta, o priveam cu ochi mari şi umezi, de căţel înfometat, iar ea zâmbea.

Din păcate, nu primeam decât două vizite pe zi de la ea, aşa că am pus la cale un plan care mă va face să fiu lângă ea aproape mereu.

I-am dat bucătăresei două hârtii albastre şi ea mi-a închiriat căruciorul cu mâncare. E o femeie foarte simpatică, de altfel. Şi multifuncţională, cum s-ar zice afară, adică cu o mână mestecă în mâncare, cu una fumează, iar cu cealaltă îşi aranjează boneta sau se ţine de burtă atunci când râde.

De fiecare dată când bucătăreasa şi ea fac vizite locuitorilor, mă ascund în cărucior şi merg în spatele ei. O ascult cum le vorbeşte, o ascult cum chicoteşte cu bucătăreasa când ajung în camera celei care se crede câine şi le linge picioarele, sau cum plânge când ajung la băieţelul mereu plin de sânge care îşi muşă limba când le vede. Ele nu ştiu că şi băieţelul e şi el, fericitul, îndrăgostit..

Partea grea e când ajung la mine în cameră, pentru că bucătăreasa trebuie să o ţină de vorbă şi să intre ea prima în cameră, ca eu să am timp să ies din cărucior şi să mă arunc în pat. Dar, atâta timp cât am hârtii albastre, bucătăreasa e dispusă să mă plimbe peste tot.

În fine, deocamdată sunt cel mai fericit bărbat din ospiciu. Vizitele asistentei mă fac să îmi muşc perna de fericire, iar când mă ascund în cărucior şi ridic faţa de masă, ca să o văd mai bine, aproape că dau cu capul de măsuţă, atât de mulţumit sunt..

O să îţi mai scriu când vor schimba cearceafurile, deocamdata nu mi-a mai rămas decât o bucăţică, să mă învelesc la noapte.

Al tău prieten de aici,
eu,
astăzi.